tatuaj facial la triburile trace-detaliu cnemida(aparatoare gamba) Reintoarcerea la totemurile... autohtone-tatuajul in neolitic Da, este adevarat, suntem precursorii acestei arte, iar pentru stramosii nostrii, cei care au trait in spatiile pe care le locuim noi astazi, tatuajele aveau incaractura celor mai nobile simboluri. Zeci de descoperiri arheologice au scos la iveala, in zeci de ani, existenta tatuajului complex pe teritoriul tracilor tn urma cu mai multe mii de ani. Dovezile dateaza din epocile neolitica, a bronzului si fierului. Vechimea lor ne face sa abordam din nou tema emblemelor totemice, de data acesta exact in spatiul stramosilor nostri. Modul in care a evoluat tatuajul in spatiul ocupat de daci arata existenta unui sistem de totemuri foarte bine inradacinate in spiritul locuitorilor locului. Acestea au evoluat in timp. Din toate indicatiile antice reiese ca tatuajul se aplica pe fata si pe corp, intâi ca semn de neam (ginta sau trib), apoi ca semn de ales )categorie sociala, capetenie etc) si, cu timpul,mai rar ca podoaba. Trecerea de la tatuajul emblematic de tip totemic la tatuajul genealogic (de casta sau categorie sociala) si de la acesta la tatuajul ornamental se face treptat. soborul zeitelor-cultura cucuteni model tatuaj neolitic De la tatuaj la masti Romulus Vulcanescu este etnologul si scriitorul român care a aratat modul in care tatuajul reprezinta amprenta unei civilizatii complexe, a unei culturi care avea la baza un sistem foarte bine dezvoltat de simboluri. In studiul sau „Mastile populare” el a schitat in linii mari caracterul totemic al tatuajului folosit in delimitarea spatiului protector, dara si in abordarile militare si civile. Istoricul preciza: ,,Omul primitiv se tatua, integral sau partial, pentru ca sa se deghizeze magic, ca sa-si insemne corpul cu embleme gentilico-tribale si ca sa se impodobeasca din orgoliu sexual. Deghizarea lui prin tatuare se facea in special din perioada initierii pâna la maturitate”. Scriitorul mai spune ca, „spre deosebire de barbati, care isi tatuau intregul corp, femeile isi tatuau numai partile care le scoteau in evidenta gracilitatea: pieptul, sânii, pubisul, fesele, coapsele si pulpele. Barbatii isi tatuau intregul corp, mai des fata. Tatuajul feminin era in esenta lui de ordin sexual; in substanta lui interveneau si elemente de ordin artistic. Barbatii se tatuau mai ales pentru practicarea magiei medicale si razboinice. In aceste ultime cazuri, tatuajul era atât de incarcat, incât facea sa dispara sub arabescurile lui trasaturile fizionomice”. statueta neolitic-cultura cucuteni Romulus Vulcanescu mai arata ca „uneori, tatuajul se realiza prin inciziuni adânci in pielea fetei si a corpului, incepând din copilarie si durând pâna la maturitate. Aceasta repetare an de an a tatuarii se termina printr-un fel de sculptura in piele. Fiecare însemn tatuat purta un nume si indeplinea, in economia ornamentala a tatuajului, un anume rol ideogramic. Cine cunostea semnificatia deosebita a motivelor astfel tatuate putea citi titlurile gentilico-tribale ale posesorilor, geneologia lor totemica si preferintele personale. Tatuajul, ca procedeu de deghizare integrala a corpului sau numai faciala, a fost transmis mai apoi in alcatuirea mastilor-costume, a mastilor de cap si a mastilor de fata prin decalchierea (n.r. - copierea) striaturii, scarificarilor si inciziunilor pielii”. De la triburile primitive la neam I|n perioada de inceput a neamului dacic, in timpurile primitive, tatuajul era un semn pe piele prin care se diferentiau clanurile, triburile, straturile sociale incipiente si originile neamului respectiv. In acest ultim semn, ele erau realizate in cadrul unor ceremonii de initiere (sexuala, maritala, razboinica), pentru protectia totemica in special. Ca si la triburile autohtone amerindiene, tatuajul reprezenta, în majoritatea cazurilor, atât semnul concret al totemului cât si semnul tolemului sacralizat. Cu timpul, tatuajul a capatat rolul de simbol al integrarii si identificarii cu tribul sau clanul in care era facut. Prin scrierea criptica, adica ideogramele de pe piele, individul devenea parte a grupului social cu sentimentul de apartenenta la acea anumita celula. Totusi, aceste semne si-au pastrat pentru mult timp si rolul protector, sacru. Unele simboluri aveau semnificatia de protectie impotriva duhurilor rele, cazuri in care grafia tatuajelor reda stilizat scene sau personaje mitologice sau magice cu un anumit rang, privilegiu sau putere sacra. Tipuri de tatuaje In general, barbatii isi tatuau blazoane si simboluri sacre de protectie, totemice. Tatuajul femeilor era mai mult sexual si artistic, acoperind parti ale corpului care trebuiau, oarecum, ascunse de vazul barbatilor. Chiar si tehnicile de realizare erau diferite. Tatuajele in puncte ai bumburi erau preferate de femei, cele in cusatura, in curele si sculptat erau preferate de barbati. Cele mai multe tatuaje erau motive geometrice care permiteau redarea stilizata a unor simboluri sacre totemice, in Dacia preistorica. Primii locuitori ai Daciei redau, prin aceste desene, elemente esentiale, din care si-au format, cu timpul, complexitatea mitologica. |n esenta lui, tatuajul totemic predac a fost unul simplu, pictat sau incizat in piele, prin taieturi adânci si complexe, umplute cu diverse culori. Reteaua de taieturi reprezenta, criptic, emblemele totemice. Exemple sunt tatuajele realizate din motive geometrice asezate simetric pe umeri (cercuri concentrice), pe corp (zig zag-uri neregulate), spiralele concentrice de pe abdomen sau triunghiurile isoscele de pe coapse si pulpe, care subliniau silueta sau trimiteau la simbolul ramurii de brad. Toate aceste erau reprezentate si pe stauetele predacilor. Cele mai clare in acest sens sunt figurinele antropomorfe din lut descoperite prin sapaturile arheologice de la Cucuteni, Gumelnita sau Vinca (judetul Caras-Severin). Unele dintre aceste figurine aveau tatuaje geometrice, liniare, pe frunte, aratând ca oamenii din acea perioada aveau obiceiul de a-si orna fruntea cu astfel de simboluri. Istoricii si arheologii au acceptat in unanimitate faptul ca figurinele din perioada predacica redau mai degraba tatuajele locuitorilor decât anumite accesorii de pe imbracaminte. Mai mult, printre simbolurile descoperite de arheologi, se regasesc si cele de pe pecetile de lut ars, numite pintadere, folosite ca embleme de tatuat. Un alt aspect scos la iveala prin figurinele de la Gumelnita este sublinierea gurii cu gaurele in sculpturile miniaturale gasite acolo. Dincolo de timpuri Potrivit istoricilor, practica tatuajului a durat destul de mult pe teritoriul tarii noastre, fiind practicat chiar pâna in epoca Daciei târzii. Dovada cea mai cunoscuta o constituie jambierele metalice ale unui principe trac numit Cotys, din secolul IV i.e.n., descoperite in mormântul acestuia din Agighiol, Dobrogea. „Pe partea care acoperea genunchiul, una dintre jambiere reda chipul unui tânar luptator tatuat. In esenta tatuajul era geometric, realizat din dungi aurite sau date cu bronz, cu tenta fierului oxidat in negru. Figura tânarului luptator se pierde sub liniatura regulata a insemnelor rituale ale tribului local”, spun istoricii care au studiat aceste dovezi. Totusi, se pare ca prin tatuaje arheologii au scos la iveala si dovada de apartenenta spatio-temporala extrem de larga a dacilor. si asta pentru ca intre tatuajele de pe figurinele de la Gumelnita (mileniul V i.e.n.) si cele ale tânarului luptator figurat pe jambierele de la Agighiol exista similitudini. In ambele cazuri regasim incizii orizontale, iar directia lor este aceeasi: pornesc de pe nas pe obraji. Acesta tehnica de tatuare arata o continuitate de ritualuri In evolutia unor triburi carpatice, inrudite de-a lungul timpului, prin simbolismul lor totemic. tezaurul princiar AGIGHIOL Tatuajul heraldic Tatuajele au fost interpretate de catre istorici, geografi si literati ai Greciei antice si scriitori latini, pentru populatiile predace sau migratoare din Dacia preistorica. Ceea ce au descoperit arheologii este, astfel, completat de vechii istorici greci care vorbeau despre tataujele agatârsilor (popor arab apropiat de traci), getilor, tracilor, cele ale locuitorilor Istriei si ale ilirilor. * De exemplu, Pompeius Mela sustine ca „agatârsii isi tatueaza fata si madulrele in funciie de consideraiia de care se bucura fiecare de pe urma stramosilor sai. Toti au aceleasi semne si ele sunt de asa natura incât nu pot fi sterse prin spalare”. * Artemidor din Daldis spune si el ca „la traci sunt tatuati copiii nobili, iar la geti sclavii”. * Herodot precizeaza ca in aceasta arie, „tatuajul este semnul neamului ales, cel netatuat fiind om de rând”. * In secolul IV-III i.e.n., filozoful grec Clearh din Soli povesteste ca „nevestele scitilor au tatuat spre pedepsire femeile trace. Astfel batjocorite, ele au sters urma nenorocirii lor intr-un fel special, gravând desene si pe restul pielii, pentru ca semnul rusinii si insultei sa stearga ocara prin podoaba”. * Strabon, un alt filozof grec a precizat si el ca toate neamurile se tatueaza. * Dion Chrysostomos, orator si folozof grec al secolului I e.n., relateaza ca „in Tracia femeile libere sunt pline de semne facute cu fierul rosu si, cu cât au mai multe semne si mai variate, cu atât se arata a fi mai nobile”. * Plutarh este un alt istoric care a mentionat ca „tracii pâna astazi isi tatueaza femeile, ca sa-l razbune pe Orfeu”. * Porfir (filozof grec din secolul II e.n.) povesteste, citând alti istorici, ca Zalmoxis „a cazut in mâinile hotilor si a fost tatuat, când s-a facut rascoala impotriva lui Pitagora, care a fugit si si-a legat fata din pricina tatuajului”. Totusi, exista posibilitatea ca tatuajul lui Zalmoxis sa fi fost efectuat intr-o perioada initiatica, in timpul consacrarii in scoala tacerii, a lui Pitagora. * Aristofan, la rândul lui, relateaza ca „locuitorii de lânga Istru si Dunare se tatueaza si se imbraca in vesminte colorate”. El mai spune ca femeile sunt cele care se tatueaza cu motive ornamentale, socotite podoabe, iar tatuajele se realizeaza cu ace. Acele erau inrosite in foc, iar când se realizau impunsaturile, se adaugau si diversi coloranti. Barbatii de rang inalt erau cei care foloseau, mai cu seama, tatuajele. Iar când unei persoane de rang mai mare i se spune „cel alb”, apelativul este ironic, ca si cum ar avea fruntea curata si alba, netatuata. In final... Tatuajul reprezenta un semn de noblete, fiind practicat, mai ales in ultima perioada, mai mult de conducatori si regi. La geto-daci se tatuau unii dintre oamenii de seama, in ultima perioada a dacilor tatuajele fiind considerate atât podoabe cât si semne ale unei descendente din nobilime.
El Dintel 24 de Yaxchilán es una monolito datado aproximadamente entre los años 723 d.C. y 726 d.C., perteneciente al arte precolombino, en concreto a la época del período clásico tardío del arte maya. Dintel 24 de Yaxchilán Es considerada una obra maestra dentro del arte maya. Fue hallado en las excavaciones realizadas en el edificio 23, situado encima de la puerta sureste, en el yacimiento arqueológico de Yaxchilán, en el estado de las Chiapas (México). En el año 1.882 por orden del diplomático, explorador y arqueólogo británico Alfred Percival Maudslay. El dintel 24 de Yaxchilán fue cortado del techo de una entrada lateral y lo mandó embarcar para Inglaterra, con destino el Museo Británico de Londres. Cabe resaltar que el Dintel 24 de Yaxchilán forma parte de un grupo escultórico mayor, compuesto por el Dintel 24 de Yaxchilán, el Dintel 25 de Yaxchilán y el Dintel 26 de Yaxchilán. Descripción Tiene una altura de 109 cm, una anchura de 78 cm y una profundidad de 6 cm. Está fabricado en piedra caliza mediante la técnica de tallado. Se encuentra una escena de un ritual de sangrado, esta escena enfatiza la importancia en la cultura maya de que los soberanos vertieran su propia sangre para apaciguar a los dioses. Las figuras representadas en relieve es el rey o gobernante Kokaaj B'ahlam III, conocido como Escudo Jaguar II, y a su consorte principal K'ab'al Xook. Dintel 24 de Yaxchilán La figura masculina está representada de pie al lado izquierdo, representa al rey Escudo Jaguar II, sosteniendo con ambas manos una antorcha encendida sobre su esposa. La cabeza se encuentra coronada por un tocado de plumas, se trata de plumas de quetzal (esto indica que durante la ceremonia también derramara sangre). Adjunto a su banda principal se encuentra una representación de la máscara de Jester, es decir, la máscara de bufón (considerada análoga al glifo de la realeza, ajaw). Respecto a la vestimenta, se encuentra ataviado con un pectoral que representa al dios sol, del cuello cuelga un collar de cuentas de jade. Por la espalda le caen conchas talladas (a modo de capa) y los pies se encuentran cubiertos por sandalias. Respecto a la figura femenina situada a la derecha y en posición arrodillada, representa a la consorte principal y favorita del rey, K'ab'al Xook. En la escena aparece representado el rito real de derramamiento de sangre, consiste en tirar una cuerda que se encuentra cuajada de fragmentos de obsidiana a través de su lengua. Esto permite que su sangre gotee sobre tiras o rollos de papel que se guardan dentro de una cesta tejida, con la finalidad de ser quemados. Cabe resaltar que entre las figuras se pueden observar inscripciones escritas en escritura glífica, es decir basada en símbolos y dibujos simples (se trata de uno de los primeros sistemas organizados de escritura). El texto se divide en dos oraciones, la oración situada en la parte superior del monolito hace referencia al rey Kokaaj B'ahlam III (conocido como Escudo Jaguar III). La otra oración situada a la izquierda de la figura masculina hace referencia a la esposa del rey, K'anb'al Xook (los últimos tres glifos graban su nombre). Respecto a la composición destaca, como la escena se encuentra enmarcada por un borde rectangular, se aprecia como las figuras se encuentran representadas de perfil. Así mismo destaca la diferencia de plano entre las figuras y el fondo rehundido. En cuanto a la policromía se han hallado restos de azul, turquesa y rojo. Actualmente se encuentra en el Museo Británico de Londres, Reino Unido.
Los Alfa Draconianos son la raza de reptiles más antigua conocida en nuestra galaxia. Ellos son, de hecho, la única línea genética de su especie que no se ha extinguido. Cuando hablamos acerca de eso, se habla de eso, que está extinguida, se han encontrado restos de otros que vinieron después, pero se extinguieron. La mayoría de las civilizaciones reptiles que conocemos hoy en día, en Bootes, Orión, Capella son todas las razas genéticamente manipuladas de la original raza Ciakar. Ellos se destacan de 18 a 25 pies en altura y pueden pesar hasta 2,500 libras. Son como el Tyrannosaurus Rex. Son monstruos. Tienen vientres negros coriáceos con escamas color marrón, tienen múltiples abdómenes, tienen bigotes a lo largo de su barbilla y la línea de la mandíbula. Tienen una garra de acoplamiento y múltiples lenguas. Voy a darle alguna información muy específica. Ponen huevos y lo que se llama una hormona de batalla es utilizada para acelerar el proceso del nacimiento. Ellos son una dualidad. Esto es por qué las hembras ancestrales no participaron en la guerra, porque si lo hubieran hecho, no habría habido nadie allí para ayudar con los huevos. También tenían que estar allí para secretar esta hormona. Yo sólo estoy compartiendo con ustedes lo que sé de ellos Las hembras jóvenes más fuertes se esperaban que derrotaran y mataran a los líderes más viejos y más débiles en combate ritual. La raza Ciakar es gobernada y administrada por linaje genético. El linaje genético siempre sigue a la madre, porque siempre se sabe quién es la madre, uno no siempre sabe quién es el padre. En esa línea en particular las chicas tienen todo el decir. Gobernados por la monarquía de una reina de linaje genético, ellos son una de las razas más poderosas de la galaxia. Tienen una de las mayores fuerzas militares que jamás se haya visto en la galaxia y la mayoría de los miembros del clan son fanáticos y harán cualquier cosa para la gloria de sus clanes, de su linaje. Ellos han sido el principal enemigo de todas las razas humanas en esta galaxia en los conflictos del pasado. Una vez más, estamos hablando de respiradores de hidrógeno versus los que respiran oxígeno. Tienen tres columnas vertebrales. Una columna vertebral se encuentra ventral cerca del estómago y las otras dos están situadas dorsalmente a la izquierda y a la derecha del cuerpo de los Ciakars. Las columnas vertebrales se unen cerca de la dorsal del centro geométrico en el extremo posterior del tronco para formar una larga y muy poderosa cola. Dentro de las manos de los Ciakars hay garras, y dentro de éstas hoy sacos gelatinosos que excretan diversas hormonas y sustancias cuando el Ciakar está estimulado, ya sea para el sexo o para la batalla. Como ya he reportado en otras partes, numerosos tratados han sido hechos por los gobiernos del mundo entre la humanidad y ETs malévolos. Nosotros no podemos estar seguros exactamente cuando comenzaron los tratados del gobierno, pero sin duda el primero parecía haber sido firmado el 11 de julio de 1934. Este primer tratado con los Grises de Orión se produjo a bordo de un buque naval en Balboa. Este fue uno de los eventos más importantes en la historia de la humanidad, ya que nos metió en un papel para el cual no estábamos preparados en lo que se refiere a ser un anfitrión de una raza extraterrestre malévola. El gobierno federal de Estados Unidos no tuvo en cuenta la constitución de los Estados Unidos al hacer esto y no decirle a la gente. Fue aquí que el acuerdo se hizo por primera vez entre los grises representando a los reptilianos de Orión y los representantes de la comunidad de inteligencia de Estados Unidos. El tratado declara que a cambio de los grises ofreciendo alta tecnología (anti-gravedad, metales y aleaciones, medio ambiente, energía libre y tecnología médica), el gobierno permitiría a los grises proceder sin trabas con secuestros humanos. Esto era sólo si se le proporcionaba una lista de los secuestrados al gobierno, y si los secuestrados regresaban sanos y salvos con sus recuerdos de los sucesos borrados. En 1944 se firmó la segunda extensión del tratado. Tengo muy pocos detalles de esta. En mayo de 1954, de nuevo bajo la administración de Eisenhower, la tercera extensión de este tratado fue firmado, llamado "El tratado de Granada". Los grises y reptilianos descaradamente rompieron los términos de este tratado, como veremos más adelante en esta información. El tratado de Granada fue acordado en la base aérea de Holloman en Nuevo México por los grises y la unidad 'Ultra' de la NSA. El documento original de este tratado y los materiales ET se pueden encontrar hoy en las instalaciones de la NSA llamada "Luna azul" debajo de la base aérea de Kirkland en Nuevo México. La entrada a esta base subterránea se encuentra en las montañas Manzano. También en esta ubicación está la base tecnológica del departamento secreto de energía (DOE). Hoy en día los dispositivos de energía libre desarrollados a partir de la tecnología gris y reptil están siendo construidos para su uso en el espacio, en la base DOE. El 15 de abril de 1964, dos miembros del personal de inteligencia se reunieron bajo "Proyecto Platón" con los grises en el desierto de Nuevo México para organizar una reunión el 25 de abril en la Base Aérea Holloman en Nuevo Mexico. Esta reunión fue para renovar el tratado de nuevo, en una oferta psicológica para ganar tiempo a fin de resolver el problema de los grises y reptilianos. El comercio mundial de drogas dirigido por muchas facciones de la comunidad mundial de inteligencia que cooperan conjuntamente (MI6, la CIA, el Mossad etc.) vale al menos £500 mil millones al año. Esto es más que el comercio mundial de petróleo. MI6 controla muchas de las otras agencias de inteligencia de todo el mundo. El MI6 creó la CIA en 1947 y todavía hoy los controlan. Este dinero de la droga de "operaciones negras", o en términos orwellianos clásicos "Fondos no-apropiados" está siendo utilizado para financiar proyectos militares y gubernamentales clasificados como "Encima de Alto Secreto". Estas operaciones del MI6/CIA incluyen un enorme encubrimiento ovni en todo el mundo y la construcción y el mantenimiento de bases militares subterráneas profundas (D.U.M.B.S.). Hay muchas de estas bases en todo el mundo, pero aquí hay una pequeña lista: Dulce en Nuevo México Brecon Beacons en Gales Los Alamos en México Pine Gap en Australia Las Montañas Nevadas en Australia Cordillera de Nyala en África Al oeste de Kindu en África Al lado de la frontera con Libia en Egipto Mount Blanc en Suiza Narvik en Escandinavia isla Gottland en Suecia,...y muchos otros lugares. Estos proyectos están siendo dirigidos por un organismo rector internacional secreto no electo conectado a las Naciones Unidas . Hay por lo menos 1,400 de estos D.U.M.B.S todo el mundo. 131 en los Estados Unidos, con 2 bases subterráneas siendo construidas por año en los Estados Unidos en este momento. La profundidad media de las bases son cuatro y un cuarto de milla bajo tierra (algunas menos profundas y algunas más). Las bases son en promedio del tamaño de una ciudad de tamaño medio. El precio de cada base DUMB es de entre 17 y 26 millones de dólares para la construcción, que es financiado por dinero de la droga de MI6/CIA. Cada base subterránea emplea de 10,000 a 18,000 trabajadores. Un simulacro de propulsión nuclear es utilizado para excavar bajo tierra. Esta perforación va a través de la roca a un ritmo tremendo y literalmente derrite la roca para formar un cristal liso como superficie alrededor de los bordes de los túneles. La agenda alienígena Gris y reptil es tomar poco a poco y de manera encubierta el planeta en los próximos treinta años, reducir la población y manejar el planeta desde el subsuelo usando a la población de la superficie como comida a ser tomado cuando y como lo deseen. El gobierno británico, ruso y estadounidense está derribando alrededor de una nave gris y Reptiliana por mes con armas de rayos de partículas desarrollados a partir de la tecnología de Tesla. Los rusos tienen áreas del tamaño de campos de fútbol llenas de naves extraterrestres estrelladas. Si eso no es una invasión a gran escala que no sé lo que es. Los gobiernos británicos, rusos y estadounidenses se han convertido en "hermanos de sangre" y los mejores amigos debido a la agenda alienígena. La guerra fría Rusia-Estados Unidos era animosamente fingida y una farsa, para que estos gobiernos pudieran desarrollar programas de armas nucleares para contrarrestar la amenaza alienígena. La guerra fría fue una mentira para que el público quitara su atención de la pregunta del para qué estaba siendo desarrollado el programa de armas nucleares, no contra Rusia, sino como último recurso contra los Grises y Reptiles. La sede del organismo rector internacional secreto a cargo de la atención del fenómeno ET se encuentra en Ginebra, Suiza. El órgano de gobierno está formado por representantes de los gobiernos involucrados, así como miembros ejecutivos del grupo conocido como los Bilderberg . Como ya he dicho, los gobiernos de Gran Bretaña, Estados Unidos y Rusia están trabajando muy estrechamente debido a la amenaza Gris/Reptil al planeta. Aunque la situación es tan terrible que estos gobiernos se han quebrantado en facciones llenas de pánico, algunas de las cuales se han "vendido" y están ayudando directamente a los grises y reptilianos. Los Grises y reptilianos de Orión han estado involucrados en una antigua guerra con los Pleyadianos benévolos y otros grupos. Los Pleyadianos son un grupo muy potente y son los guardianes de este sistema solar. Yo personalmente no creo que ellos permitirán que se desarrolle plenamente la agenda gris/reptil. Ellos nos han ayudado en el pasado, nos están ayudando ahora y nos ayudarán en el futuro. por Jim Euclid del Sitio Web Regolish traducción de Adela Kaufmann
Le "temple des crânes", la "comète de l'apocalypse"... Le plus ancien monument de pierre de la planète est au carrefour de bien des théories.
LOS ANUNNAKIS
YouTube Video Here: https://www.youtube.com/embed/e39mEpvwX9s?feature=oembed&enablejsapi=1
Cusco, Peru ❤️
Desde los primeros tiempos de la humanidad, nos hemos preguntado si existen otras especies, tal vez incluso dioses, en el espacio que, o b...
tatuaj facial la triburile trace-detaliu cnemida(aparatoare gamba) Reintoarcerea la totemurile... autohtone-tatuajul in neolitic Da, este adevarat, suntem precursorii acestei arte, iar pentru stramosii nostrii, cei care au trait in spatiile pe care le locuim noi astazi, tatuajele aveau incaractura celor mai nobile simboluri. Zeci de descoperiri arheologice au scos la iveala, in zeci de ani, existenta tatuajului complex pe teritoriul tracilor tn urma cu mai multe mii de ani. Dovezile dateaza din epocile neolitica, a bronzului si fierului. Vechimea lor ne face sa abordam din nou tema emblemelor totemice, de data acesta exact in spatiul stramosilor nostri. Modul in care a evoluat tatuajul in spatiul ocupat de daci arata existenta unui sistem de totemuri foarte bine inradacinate in spiritul locuitorilor locului. Acestea au evoluat in timp. Din toate indicatiile antice reiese ca tatuajul se aplica pe fata si pe corp, intâi ca semn de neam (ginta sau trib), apoi ca semn de ales )categorie sociala, capetenie etc) si, cu timpul,mai rar ca podoaba. Trecerea de la tatuajul emblematic de tip totemic la tatuajul genealogic (de casta sau categorie sociala) si de la acesta la tatuajul ornamental se face treptat. soborul zeitelor-cultura cucuteni model tatuaj neolitic De la tatuaj la masti Romulus Vulcanescu este etnologul si scriitorul român care a aratat modul in care tatuajul reprezinta amprenta unei civilizatii complexe, a unei culturi care avea la baza un sistem foarte bine dezvoltat de simboluri. In studiul sau „Mastile populare” el a schitat in linii mari caracterul totemic al tatuajului folosit in delimitarea spatiului protector, dara si in abordarile militare si civile. Istoricul preciza: ,,Omul primitiv se tatua, integral sau partial, pentru ca sa se deghizeze magic, ca sa-si insemne corpul cu embleme gentilico-tribale si ca sa se impodobeasca din orgoliu sexual. Deghizarea lui prin tatuare se facea in special din perioada initierii pâna la maturitate”. Scriitorul mai spune ca, „spre deosebire de barbati, care isi tatuau intregul corp, femeile isi tatuau numai partile care le scoteau in evidenta gracilitatea: pieptul, sânii, pubisul, fesele, coapsele si pulpele. Barbatii isi tatuau intregul corp, mai des fata. Tatuajul feminin era in esenta lui de ordin sexual; in substanta lui interveneau si elemente de ordin artistic. Barbatii se tatuau mai ales pentru practicarea magiei medicale si razboinice. In aceste ultime cazuri, tatuajul era atât de incarcat, incât facea sa dispara sub arabescurile lui trasaturile fizionomice”. statueta neolitic-cultura cucuteni Romulus Vulcanescu mai arata ca „uneori, tatuajul se realiza prin inciziuni adânci in pielea fetei si a corpului, incepând din copilarie si durând pâna la maturitate. Aceasta repetare an de an a tatuarii se termina printr-un fel de sculptura in piele. Fiecare însemn tatuat purta un nume si indeplinea, in economia ornamentala a tatuajului, un anume rol ideogramic. Cine cunostea semnificatia deosebita a motivelor astfel tatuate putea citi titlurile gentilico-tribale ale posesorilor, geneologia lor totemica si preferintele personale. Tatuajul, ca procedeu de deghizare integrala a corpului sau numai faciala, a fost transmis mai apoi in alcatuirea mastilor-costume, a mastilor de cap si a mastilor de fata prin decalchierea (n.r. - copierea) striaturii, scarificarilor si inciziunilor pielii”. De la triburile primitive la neam I|n perioada de inceput a neamului dacic, in timpurile primitive, tatuajul era un semn pe piele prin care se diferentiau clanurile, triburile, straturile sociale incipiente si originile neamului respectiv. In acest ultim semn, ele erau realizate in cadrul unor ceremonii de initiere (sexuala, maritala, razboinica), pentru protectia totemica in special. Ca si la triburile autohtone amerindiene, tatuajul reprezenta, în majoritatea cazurilor, atât semnul concret al totemului cât si semnul tolemului sacralizat. Cu timpul, tatuajul a capatat rolul de simbol al integrarii si identificarii cu tribul sau clanul in care era facut. Prin scrierea criptica, adica ideogramele de pe piele, individul devenea parte a grupului social cu sentimentul de apartenenta la acea anumita celula. Totusi, aceste semne si-au pastrat pentru mult timp si rolul protector, sacru. Unele simboluri aveau semnificatia de protectie impotriva duhurilor rele, cazuri in care grafia tatuajelor reda stilizat scene sau personaje mitologice sau magice cu un anumit rang, privilegiu sau putere sacra. Tipuri de tatuaje In general, barbatii isi tatuau blazoane si simboluri sacre de protectie, totemice. Tatuajul femeilor era mai mult sexual si artistic, acoperind parti ale corpului care trebuiau, oarecum, ascunse de vazul barbatilor. Chiar si tehnicile de realizare erau diferite. Tatuajele in puncte ai bumburi erau preferate de femei, cele in cusatura, in curele si sculptat erau preferate de barbati. Cele mai multe tatuaje erau motive geometrice care permiteau redarea stilizata a unor simboluri sacre totemice, in Dacia preistorica. Primii locuitori ai Daciei redau, prin aceste desene, elemente esentiale, din care si-au format, cu timpul, complexitatea mitologica. |n esenta lui, tatuajul totemic predac a fost unul simplu, pictat sau incizat in piele, prin taieturi adânci si complexe, umplute cu diverse culori. Reteaua de taieturi reprezenta, criptic, emblemele totemice. Exemple sunt tatuajele realizate din motive geometrice asezate simetric pe umeri (cercuri concentrice), pe corp (zig zag-uri neregulate), spiralele concentrice de pe abdomen sau triunghiurile isoscele de pe coapse si pulpe, care subliniau silueta sau trimiteau la simbolul ramurii de brad. Toate aceste erau reprezentate si pe stauetele predacilor. Cele mai clare in acest sens sunt figurinele antropomorfe din lut descoperite prin sapaturile arheologice de la Cucuteni, Gumelnita sau Vinca (judetul Caras-Severin). Unele dintre aceste figurine aveau tatuaje geometrice, liniare, pe frunte, aratând ca oamenii din acea perioada aveau obiceiul de a-si orna fruntea cu astfel de simboluri. Istoricii si arheologii au acceptat in unanimitate faptul ca figurinele din perioada predacica redau mai degraba tatuajele locuitorilor decât anumite accesorii de pe imbracaminte. Mai mult, printre simbolurile descoperite de arheologi, se regasesc si cele de pe pecetile de lut ars, numite pintadere, folosite ca embleme de tatuat. Un alt aspect scos la iveala prin figurinele de la Gumelnita este sublinierea gurii cu gaurele in sculpturile miniaturale gasite acolo. Dincolo de timpuri Potrivit istoricilor, practica tatuajului a durat destul de mult pe teritoriul tarii noastre, fiind practicat chiar pâna in epoca Daciei târzii. Dovada cea mai cunoscuta o constituie jambierele metalice ale unui principe trac numit Cotys, din secolul IV i.e.n., descoperite in mormântul acestuia din Agighiol, Dobrogea. „Pe partea care acoperea genunchiul, una dintre jambiere reda chipul unui tânar luptator tatuat. In esenta tatuajul era geometric, realizat din dungi aurite sau date cu bronz, cu tenta fierului oxidat in negru. Figura tânarului luptator se pierde sub liniatura regulata a insemnelor rituale ale tribului local”, spun istoricii care au studiat aceste dovezi. Totusi, se pare ca prin tatuaje arheologii au scos la iveala si dovada de apartenenta spatio-temporala extrem de larga a dacilor. si asta pentru ca intre tatuajele de pe figurinele de la Gumelnita (mileniul V i.e.n.) si cele ale tânarului luptator figurat pe jambierele de la Agighiol exista similitudini. In ambele cazuri regasim incizii orizontale, iar directia lor este aceeasi: pornesc de pe nas pe obraji. Acesta tehnica de tatuare arata o continuitate de ritualuri In evolutia unor triburi carpatice, inrudite de-a lungul timpului, prin simbolismul lor totemic. tezaurul princiar AGIGHIOL Tatuajul heraldic Tatuajele au fost interpretate de catre istorici, geografi si literati ai Greciei antice si scriitori latini, pentru populatiile predace sau migratoare din Dacia preistorica. Ceea ce au descoperit arheologii este, astfel, completat de vechii istorici greci care vorbeau despre tataujele agatârsilor (popor arab apropiat de traci), getilor, tracilor, cele ale locuitorilor Istriei si ale ilirilor. * De exemplu, Pompeius Mela sustine ca „agatârsii isi tatueaza fata si madulrele in funciie de consideraiia de care se bucura fiecare de pe urma stramosilor sai. Toti au aceleasi semne si ele sunt de asa natura incât nu pot fi sterse prin spalare”. * Artemidor din Daldis spune si el ca „la traci sunt tatuati copiii nobili, iar la geti sclavii”. * Herodot precizeaza ca in aceasta arie, „tatuajul este semnul neamului ales, cel netatuat fiind om de rând”. * In secolul IV-III i.e.n., filozoful grec Clearh din Soli povesteste ca „nevestele scitilor au tatuat spre pedepsire femeile trace. Astfel batjocorite, ele au sters urma nenorocirii lor intr-un fel special, gravând desene si pe restul pielii, pentru ca semnul rusinii si insultei sa stearga ocara prin podoaba”. * Strabon, un alt filozof grec a precizat si el ca toate neamurile se tatueaza. * Dion Chrysostomos, orator si folozof grec al secolului I e.n., relateaza ca „in Tracia femeile libere sunt pline de semne facute cu fierul rosu si, cu cât au mai multe semne si mai variate, cu atât se arata a fi mai nobile”. * Plutarh este un alt istoric care a mentionat ca „tracii pâna astazi isi tatueaza femeile, ca sa-l razbune pe Orfeu”. * Porfir (filozof grec din secolul II e.n.) povesteste, citând alti istorici, ca Zalmoxis „a cazut in mâinile hotilor si a fost tatuat, când s-a facut rascoala impotriva lui Pitagora, care a fugit si si-a legat fata din pricina tatuajului”. Totusi, exista posibilitatea ca tatuajul lui Zalmoxis sa fi fost efectuat intr-o perioada initiatica, in timpul consacrarii in scoala tacerii, a lui Pitagora. * Aristofan, la rândul lui, relateaza ca „locuitorii de lânga Istru si Dunare se tatueaza si se imbraca in vesminte colorate”. El mai spune ca femeile sunt cele care se tatueaza cu motive ornamentale, socotite podoabe, iar tatuajele se realizeaza cu ace. Acele erau inrosite in foc, iar când se realizau impunsaturile, se adaugau si diversi coloranti. Barbatii de rang inalt erau cei care foloseau, mai cu seama, tatuajele. Iar când unei persoane de rang mai mare i se spune „cel alb”, apelativul este ironic, ca si cum ar avea fruntea curata si alba, netatuata. In final... Tatuajul reprezenta un semn de noblete, fiind practicat, mai ales in ultima perioada, mai mult de conducatori si regi. La geto-daci se tatuau unii dintre oamenii de seama, in ultima perioada a dacilor tatuajele fiind considerate atât podoabe cât si semne ale unei descendente din nobilime.