Jawatan kosong terkini di Jabatan Perkhidmatan Veterinar (DVS) 2024. Permohonan adalah dipelawa daripada Warganegara Malaysia yang berkelayakan adalah dipelawa untuk mengisi kekosongan jawatan di Jabatan Perkhidmatan Veterinar (DVS) sebagaimana be…

Jawatan Kosong di Jabatan Perkhidmatan Veterinar Sarawak - 22 Jun 2020

Jawatan Kosong di Jabatan Perkhidmatan Veterinar Sarawak - 24 Jun 2018

Jawatan Kosong Kerajaan di Jabatan Perkhidmatan Veterinar - 23 Disember 2018 [9 Kekosongan]

A dog's body temperature runs significantly higher than a human's. A dog's normal body temperature can range from 99 degrees to 102.5 degrees Fahrenheit. Temperatures higher or lower than this normal range—known as hyperthermia or hypothermia, respectively—may be cause for concern. Knowing how to evaluate your dog's te

All you need is love and a few dogs, Dog Gift, Dog Mom Gift, Dog Lover Wall Art Gift, , Veterinarian Gift, Rescue Dog Gift, Dog Fashion, Dog !#Beagle Wall Art #Bulldog Wall Art #Dog Wall Art #Pug Wall Art

VETERINARIA Y PELUQUERÍA PARA PERROS. Mi empresa se encuentra relacionada con la veterinar...

Read Veterinarian Druid from the story Recomendación de Novelas Coreanas by NoahRailey (Noah) with 1,202 reads. aventuras, novelas, coreanas. Título: Veterinar...

Approximately 60 dogs and other animals were rescued from atrocious conditions in Sequatchie County, Tennessee. The animals, many in need of urgent veterinar...

Read 10 reviews from the world’s largest community for readers. Gail McCarthy has turned fifty, and is considering resuming her career as a horse veterinar…

Кольцо"Игривый взгляд июля". Андрей Иванов(veterinar) из города Реховот - доставка по России. В июле На платьице — кармашек. В нем спрятан абрикос. Июль — Пора ромашек, Улыбок и стрекоз. Кукушки крик последний Как осени звонок. Увянет скоро летний Ромашковый венок.

Pisicile care și-au pierdut dinții sau care au probleme dentare pot avea dificultăți în a mânca crochete uscate sau dulciuri tari. Este important să vă consultați cu medicul veterinar pentru a determina cel mai bun tip de hrană pentru nevoile specifice ale pisicii dumneavoastră ...

Salutare și bine v-am găsit la final de iunie! În prima jumătate a lunii nu am avut spor la citit. Faptul că am început luna cu o carte abandonată nu a fost de mare ajutor :) Sănătatea animalelor de companie de Gary Richer - un volum promițător, dar care, după 25% de text nu m-a lămurit dacă este o carte dedicată proprietarilor de căței și pisici sau medicilor. Terminologia folosită e prea tehnică, din punctul meu de vedere, iar faptul că autorul, medic veterinar fiind, afirmă că mâncarea din comerț - boabele și conservele - sunt nocive, pe când în spatele unor diete echilibrate sunt numeroase studii și cunoștințe ale nutriționiștilor veterinari, nu i-au oferit credibilitate în ochii mei. Unde este Anne Frank de Ari Folman și Lena Guberman este un roman grafic ce urmărește aventurile lui Kitty, prietena imaginară a Annei Frank din jurnalul pe care l-a ținut fata. Kitty iese din jurnal în zilele noastre și își amintește despre Anne, totodată fiind nevoită să facă față realităților din secolul XXI, văzând cum istoria tinde să se repete. Mi-au plăcut stilul și ilustrațiile, poveștii însă i-a lipsit ceva pentru a o face memorabilă. Mi-a plăcut Visătorul de visuri de Regina Maria a României, e o carte plină de melancolie și, mai ales, suferință. Pasajele descriptive au fost preferatele mele, în schimb cele moralizatoare au diminuat din plăcerea lecturii.  Cartea mi-a creat impresia că a vrut să abordeze în profunzime mult prea multe teme vitale - viața, sacrificiul, iubirea, însă a fost prea scurtă. Faptul că în roman e exagerat de multă suferință și după fiecare victorie lucruri rele continuă să se întâmple m-a făcut să mă întreb în ce măsură mi-aș fi dorit să citesc o asemenea poveste, daca aș fi fost încă un copil. Umorul fin, întâmplările ciudate și haioase, dar mai ales tragi-comice, care leagă mai multe destine în cel mai bizar mod au fost elementele care mi-au plăcut în Bilili de Andrei Crăciun.  Se citește ușor și, chiar dacă este destul de scurtă, cuprinde foarte multe povești și surprinde atmosfera vremurilor de altă dată - începutul secolului trecut.  Zidului de John Lanchester i-au lipsit foarte mult descrierile și explicațiile pentru a-l face un roman distopic memorabil pentru mine. Despre ce s-a întâmplat înainte de construcția Zidului - o perioadă cunoscută drept Schimbarea - nu se menționează mai nimic. Nu se explică nici cine, mai exact, sunt Ceilalți și de ce trebuie împiedicați să ajungă pe teritoriul Marii Britanii.  Din acest punct de vedere, nu am putut să mă imersez complet în poveste și să empatizez cu personajele, deși li se întâmplă multe lucruri oribile și toate acestea au un impact major asupra viziunii personajelor despre lume. Turnul rândunicii de Andrzej Sapkowski este a VI-a carte din seria Witcher și, până acum, este preferata mea. Dacă la sfârșitul volumului anterior cititorul e lăsat oarecum în aer, în acest volum îl urmărim atât pe Geralt și creaturile alături de care călătorește, în căutarea lui Ciri, cât și pe Ciri, care intră într-o nouă etapă a vieții sale. Mi-a plăcut enorm limbajul din carte și personajele, indiferent de ce parte a baricadei se află. Abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe. Romanul semnat de Alexei Salnikov, Petrovii in vremea gripei, urmărește viața familiei, o viață obișnuită la suprafață, dar presărată cu tot felul de evenimente bizare, întâlniri dictate de soartă, frământări lăuntrice despre care nu știe nimeni.  Personajele mereu interacționează cu cineva, mereu își amintesc de trecut, fără însă a ignora realitatea tristă a prezentului - salariile mici, iernile geroase,  familiile mereu nemulțumite. Autorul are un stil aparte de a scrie, pentru că reușește să contureze realitatea unui oraș post-sovietic, ieșit, într-un fel, din regim, totuși fiind ancorat în așteptările și mentalitatea acelor vremuri. Ikigai - Cum să-ți găsești drumul în viață de Hector Garcia și Francesc Miralles este un volum care la început mi s-a părut destul de abstract, dar pe parcurs a devenit mai interesant. Autorii încearcă, prin intermediul unor exerciții de imaginație și de exemple de povești de succes, să trezească interesul tânărului cititor pentru creație și descoperirea unei pasiuni în viață. Ikigai îndrumă la introspecție și la căutarea lucrurilor frumoase din jur, dar și arată că drumul spre succes este unul anevoios și numai de călător depinde dacă vrea să-l ușureze sau nu. Barion, lupul singuratic de Diana Boitor este un roman fantasy unde povestea se axează pe sentimentele protagonistului și pe drumul care-l duce spre descoperirea sinelui. Mi-a plăcut lumea pe care o construiește autoarea, popoarele ce împânzesc pământul și descrierea lor, relațiile ce se construiesc între protagonist și alte personaje.  Mi-a plăcut în special de Tamakk, un fierar ce vrea să plece într-o ultimă aventură înainte de a se așeza pentru totdeauna la casa lui. Un bărbat foarte vorbăreț și deschis, Tamakk îl completează pe Barion - ursuz și singuratic. Suntem bine de Nina LaCour explorează tristețea, singurătatea și însingurarea, relațiile interumane și complexitatea acestora, frământările interioare a unei tinere atunci când ajunge într-un moment de cumpănă. Suntem bine e o carte cu un scris simplu, dar care îți trezește interesul și compasiunea, oferind o perspectivă asupra vieții lui Marin, care pierde foarte multe lucruri în același timp, încercând să înțeleagă încotro trebuie să o apuce. Doamna England de Stacey Halls este un roman cu nuanțe gotice și victoriene, urmărind viața unei familii, văzută prin ochii lui Ruby May, care se angajează dădacă pentru copiii familiei England. Misterul planează asupra casei, ceva se întâmplă între soții England, iar comunitatea izolată din care fac parte nu are prea multe de spus despre ei. Autoarea are un stil plăcut de a scrie, un stil acaparator, pentru că te ține aproape cu sufletul la gură de poveste, fără a o face un thriller sau o poveste de groază. Acestea au fost cărțile pe care le-am citit în iunie. Vouă ce titluri vă fac cu ochiul?

Salutare! Luna aceasta am avut spor la citit și abia aștept să vă împărtășesc impresiile mele despre lecturile lui aprilie. Deși luna martie a fost cea în care am citit exclusiv autori români contemporani, am mai avut o „restanță” pe care am reușit să o duc la bun sfârșit chiar la începutul lui aprilie. Pe contrasens de Oleg Serebrian este un roman-jurnal în care descoperim, alături de protagonist, bizara biografie a înaintașului său. Născut într-o familie privelegiată, Alex cunoaște pierderea de mic - cel mai bun prieten al său, Enno, se stinge din viață, acest eveniment urmărindu-l pe von Randa pe tot parcursul vieții sale. Atunci când alege să plece la studii în Germania, Alex începe o adevărată aventură și abia aici descoperă care sunt adevăratele bucurii și tristeți ale vieții. Se împrietenește repede cu Irmin Heisert și cu familia acestuia, o prietenie care durează o viață și care, la un moment dat, îi creează niște probleme de imagine lui Alex von Randa. În Moștenirea Hawthorne de Jennifer Lynn Barnes, misterul lăsat în testamentul lui Tobias Hawthorne este rezolvat, sau, cel puțin, așa crede Avery.  Lucrurile însă se complică atunci când fata descoperă ceva în casă, care se regăsește și în certificatul ei de naștere, iar aici adolescenta, alături de frații Hawthorne, realizează că bătrânul le-a mai lăsat un puzzle de rezolvat. Nerostit de Neil Abramson este povestea Helenei, un medic veterinar dedicat trup și suflet meseriei sale. Odată ajunsă între lumi, Helene se întreabă dacă toate deciziile ei, în special acelea legate de eutanasie, au fost corecte față de animal.  Totodată, este blocată între două tărâmuri, observând cum soțul ei, David, un avocat de succes, face față pierderii și se trezește nevoit să aibă grijă de toate animalele ei - cai, porci, câini și pisici.  Povești pe nerăsuflate de Adriana Ștefan, ilustrată de Daniela Olariu, este o cărțulie tare simpatică, potrivită pentru toate vărstele. Așa cum îi zice și titlul, poveștile se citesc dintr-o suflare și m-am distrat descoeprind lumea creată de autoare și de ilustratoare. Un alt volum simpatic pe care l-am citit luna aceasta este Povești somnifere de Vlad Stroescu, ilustrat de Andreea Dobreci. Poveștile sunt amuzante, bizare și se observă faptul că sunt inventate pe loc - autorul a simțit nevoia să contorizeze undeva poveștile pe care le inventa în fiecare seară pentru a le spune fiicelor sale, iar această inițiativă a adus cititorului un volum interesant, inedit. Marea aventură a micii albine Mitsu de Mircea Dragu, ilustrat de Bajko Attila e un volum care m-a surprins plăcut. Un poem despre o albinuță curajoasă, care vrea să-și salveze stupul, cărticica asta a fost o adevărată încântare și sunt sigură că ar fi pe placul grupului-țintă. Am terminat de citit cel de-al cincilea volum din saga Witcher, Botezul focului de Andrzej Sapkowski. Această carte a mers ceva mai greu ca precedentele, foartă multă descriere și călătorie a personajelor, acțiunea legată de firele narative principale a cam stagnat. Mi-a creat impresia unul volum scopul căruia a fost să pregătească terenul pentru ceva grandios, rămâne de văzut ce se întâmplă mai departe. Celălalt de Cornel George Popa este un roman alarmant datorită felului în care autorul aruncă cititorul în tot felul de stări, trezindu-i o multitudine de întrebări și oferind zero răspunsuri.  Pe parcursul romanului, o observăm pe Amalia, cum dintr-o femeie de-a dreptul fadă și lipsită de orice trăsătură interesantă, aceasta devine un adevărat personaj ce trezește curiozitatea familiei, a vecinilor și a orașului în întregime. Modul în care femeia trece peste durerea pierderii este unul oarecum previzibil, dar autorul oferă tot felul de nuanțe prozei și, la un moment dat, ajungi să nu mai înțelegi care este limita între vis și realitate. Inappropriate de Vi Keeland e un romance tare simpatic. Protagonista, după nouă ani de slujbă asiduă într-o companie, este concediată dintr-un motiv stupid și, furioasă, femeia îi scrie șefului companiei un mail nu tocmai oficial. Bărbatul, intrigat de ce are de zis o angajată despre care nu a auzit niciodată, ia legătura cu ea. Mi-a plăcut faptul că protagoniştii, de fiecare dată când apărea o problemă, o discutau. Doi adulți care se comportă ca nişte adulți, nu jocuri şi neînțelegeri adolescentine, un aspect ce deseori este neglijat în cărțile romance. Tutoring the Player de Rebecca Jenshak a fost un romance simpatic despre doi studenți, ea o fată foarte timidă, el - sufletul petrecerii. Foarte drăguțe au fost interacțiunile lor și mi-a plăcut atmosfera cărții. Este primul volum dintr-o serie și abia aștept să citesc următorul volum. De la Războiul macului de R. F. Kuang am avut mari așteptări - cartea asta a fost atât de promițătoare și plină de potențial, dar după 1/3 din poveste am început să mă plictisesc, iar felul în care decurge acțiunea și modul în care s-a terminat cartea m-au băgat într-un reading slump. O avem pe Runin, o orfană care face tot posibilul pentru a ajunge la academia militară din Sinegard, unde fata învață nu doar despre cum este lumea din jur, ci și despre luptă, politică și în special despre zei. Când răbufnește un nou război, Runin nu este pregătită să lupte, însă vocile dintr-o altă lume o cheamă, promițându-i putere. Războiul macului se numără printre acele cărți pe care, în mod normal, le evit. Este o lectură sângeroasă, plină de comploturi, de o atmosferă apăsătoare și, aspectul care mi-a displăcut cel mai mult a fost lipsa totală a binelui. Personajelor mereu li se întâmplă ceva rău, micile izbânzi se simt ca o povară, iar Runin nu pare să aibă o clipă de răgaz. În plus, nu am reușit să mă atașez de personaj pe parcursul cărții și nici nu am deslușit-o ce fel de persoană este până la finalul cărții. Runin spune una, face alta, gândește o a treia și felul acesta împrăștiat de a fi nu m-a atras de partea ei. Războiul macului este o carte bine scrisă, dar clar nu e pentru mine și nu voi continua seria. The Wall of Winnipeg and Me de Mariana Zapata a fost o lectură de tipul slow-burn, cu accent pe grumpy x sunshine trope. Vanessa este asistentul personal a lui Aiden, unul dintre cei mai apreciați și talentați jucători de fotbal american. Aidan nu este cel mai comunicativ om - este ursuz, mereu în lumea sa, scump la vorbă și mai ales, scump la tot ce înseamă interacțiune umană. Atunci când Vanessa decide să plece pentru a-și urma visul, Aidan o roagă să se întoarcă și-i oferă ceva ce tânăra nu poate să refuze. Mi-a plăcut romanul pentru că este despre relații și despre cum oamenii plini de traume învață să le depășească și să descopere omul de lângă, încep să aibă încredere și să își depășească fricile. Nu este o carte unde accentul să se pună pe relația fizică, așa că nu îl recomand neapărat cititoarelor ce caută atracția instantă între protagoniști.  Ea este o studentă conștiincioasă, pasionată de învățat, iar el este un atlet care trebuie să-și îmbunătățească reputația, așa că cei doi încheie un contract. Evident, lucrurile se îndreaptă într-o altă direcție... Logan de Violette Paradis e un volum romance unde totul se întâmplă pe repede-nainte, o lectură ușurică, pe care să o dai gata în câteva ore. From Lukov with Love urmărește felul în care doi oameni care trăiesc pentru patinaj, dar care nu se suportă, ajung să formeze o echipă și să se pregătească pentru o competiție. Stilul Marianei Zapata este minunat - felul în care își construiește personajele, modul în care le descoperim prin prisma acțiunilor și a gândurilor pe care le au.  Mi-au plăcut protagoniștii pentru că am reușit să creez o conexiune cu aceștia pe parcursul cărții și pentru că relația lor nu a fost ceva forțat, acolo doar de dragul de a pune „18+” pe copertă. S-a construit treptat, trecând prin mai multe etape, într-un mod natural, care a făcut finalul atât de frumos. Cred că am descoperit autoarea mea preferată de romance. Primul copil din lume de Paola Capriolo este povestea lui Cain, care din invidie l-a omotât pe fratele său, Abel, pentru a obține ceea ce avea mezinul. Atunci când realizează ce a făcut, Cain pleacă în lume, pentru a cutreiera pământul și pentru a uita despre crima pe care a comis-o. O călătorie inițiatică, Primul copil din lume prezintă perspectiva lui Cain, felul în care cunoaște alți oameni și modul în care încearcă să plătească pentru greșelile sale. A fost o lectură lejeră, cu o poveste deloc complexă, moralizatoare pe alocuri. E o carte potrivită pentru cei pasionați de personajele biblice sau despre mitul primului om. Povești de noapte bună e un volum ce mi-a plăcut mult, atât datorită poveștilor care m-au purtat pe mai multe tărâmuri, cât și datorită ilustrațiilor ce pășesc alături de fiecare poveste, scoțând la iveală personaje curajoase, regate ciudate sau peisaje fantastice. Angela McAllister reușește să aleagă cele mai interesante povești și să arate lumea micului cititor prin intermediul folclorului, a credințelor și a mitologiei.  Beautiful Mistake de Vi Keeland a fost o lectură ușoară, despre doi adulți care încearcă să își raționalizeze sentimentele și să nu se apropie unul de celălalt. Atracția însă e prea puternică, iar cei doi sunt puși în fața realității: să se lase purtați de val sau să-și asculte rațiunea. Îmi place stilul scriitoarei, poveștile pe care le creează, dar și personajele inedite, cu un trecut tumultos. Să vorbim un pic și despre cărțile pe care le-am abandonat în această lună: Am citit seria Frăția corbilor de Maggie Stiefvater și mi-a plăcut foarte mult stilul, așa că abia așteptam să citesc Toți sfinții rebeli. Acțiunea se axează în jurul a trei adolescenți care sunt verișori și care pot crea miracole. Nu am avansat mult în narațiune, m-a plictisit foarte mult introducerea în poveste și mi-a pierit tot cheful să aflu ce se întâmplă mai departe. Câteva feluri de a dispărea de Flavius Ardelean - un volum pe care eram încântată să-l încep, însă nu am rezistat mai mult de 20 de pagini. Stilul nu este deloc pe gustul meu și am preferat să citesc altceva. Am abandonat Bossman de Vi Keeland - o protagonistă enervantă și infantilă și un protagonist de-a dreptul ciudat, cu tendințe de abuzator. Voi mai încerca și alte cărți de la autoare, pentru că-mi place stilul ei, dar povestea asta nu m-a prins. O altă lectură pe care am abandonat-o a fost Jack de Violette Paradis. Deși îmi place stilul autoarei și premisa cărții, nu am putut să mă conectez cu o protagonistă obsedată de energii, care la veritabila vâsrtă de 25 + (?) ani apelează la ghicitoare pentru a-și rezolva problemele, în loc să se ocupe personal de ele. Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela Adameșteanu - cred că am ajuns în etapa în care am obosit să citesc cărți despre comunismul din România sau opere în care totul se întâmplă în acea perioadă. Nu am reușit să mă conectez nici cu stilul cărții, nici cu protagonista. Acestea au fost cărțile lunii aprilie. Cum a fost luna voastră în materie de cărți?

Salutare!  Iunie a început cu două titluri de non ficțiune, care au oferit două experiențe diametral opuse. Mama și copilul de Elizabeth Fenwick e de ceva timp pe lista mea - mi-am dorit să am așa ceva în casă, pentru că e genul de carte pe care e bine să o parcurgi dacă te pasionează subiectul acesta - familia, medicina, formarea vieții la mamifere. Este bine scrisă, informativă - nu complexă, astfel încât cei care au crescut cu copii mici în familie sau au mai mult de un copil știu cam tot ce scrie în volum - dar e un ghid ușor de parcurs și mai ales, care oferă posibilitatea să găsești repede informația necesară legată de sarcină, îngrijirea bebelușului sau a copilului până în trei ani. Secretul veacurilor de Robert Collier - prima carte abandonată din iunie. E scrisă în 1926 și nici pe vremea aceea sunt sigură că nu era destinată omului de rând. Este clar că e un volum scris de un om ce face parte din acea categorie a populației care a avut resurse pentru a începe în viață - și vorbește foarte nonșalant despre ideea că oricine poate obține orice, doar să-și pună mintea la contribuție și să nu fie leneș. E clar că autorul habar nu are cum trăiește omul de rând - că jobul de genul 9-17 e totuși obositor, iar timpul rămas din zi trebuie petrecut odihnindu-te, socializând cu familia, somn, mâncare, nu muncit încă un job pentru a deveni „de succes”. Am citit doar 24 de pagini, dar mi-a fost suficient cât să înțeleg că e o carte din aia motivațională care e scrisă de un nene care habar nu are ce e aia să muncești pe salariu minim pe economie și să nu fii sigur că-ți ajung banii pentru toată luna (o groază de oameni sunt în situația asta). M-a deranjat și aerul de superioritate pe care îl afișează atunci când vorbește despre știință și despre lucrurile demonstrate științific, transmițând în mai multe rânduri că dacă vrei să crezi în ce zic oamenii de știință, nu ai decât, dar de fapt o entitate superioară e cea care a făcut viața să existe pe pământ. Am citit primul volum din trilogia War of the Ancients de Richard A. Knaak, The Well of Eternity. Mi-a plăcut foarte mult - explorează niște evenimente importante și acaparatoare ce au format lumea prezentă din universul WoW, punând accent și pe evoluția a numeroase personaje. Cu siguranță e o carte (și o serie) potrivită pentru cei pasionați de universul WoW și voi continua seria. Am citit primul volum din seria Shades of Magic de V. E. Schwab, A Darker Shade of Magic. Acum câțiva ani, a fost o serie foarte populară pe booktubeul străin, mai puțin la noi. Adevărul este că nu aveam de gând să citesc acest volum, mai ales după experiența cu Addie LaRue de aceeași autoare, dar a fost aleasă cartea lunii într-un club de lectură și așa am ajuns să-i mai ofer lui Schwab încă o șansă. Ce mi-a plăcut în poveste: lumea creată, intriga, jocurile politice, construcția magiei. Ce nu mi-a plăcut: construcția personajelor. Efectiv, nu mi-a păsat de nici unul, de emoțiile sau trăirile lor. Cred că e felul în care le creionează autoarea, care e strict nepotrivit mie. Nu voi continua seria. Popas la orizont de Erich Maria Remarque nu este un roman în care autorul să abordeze tema pentru care a devenit celebru - și anume, războiul.  Aici, este vorba despre niște tineri pasionați de viteză, care-și petrec zilele pe pistă, încercând să ajungă la viteza maximă, rivalizând atât în ceea ce privește mașinile pe care le conduc, cât și femeile frumoase ce le ies în cale. Este un roman ce intră în miezul sufletului generației pierdute, a tinerilor care, după ce trăiesc ororile Primului Război Mondial, vor să se bucure de prezent și să trăiască momentul. Saint de Adrienne Young nu m-a convins de la început, dar pe parcurs m-am atașat de personaje. Ironic, de toate, mai puțin de Saint. În continuare nu știu ce ar trebui să fie - un sfânt, un nebun, un om obsedat de dreptate? În schimb, mi-a plăcut mult de Clove și de Nash, dar, mai ales, de Isolde - a fost o plăcere să o „cunosc” pe mama lui Fable așa cum a fost, nu din amintirile altora.  Deși cartea a fost scrisă, mai mult ca sigur, ca un fan service, e o poveste bună, neforțată, despre lumea navigatorilor, a comerțului cu nestemate și a dorinței oamenilor de a ajunge undeva și, mai ales, de a aparține. 9 povești cu mustăţi despre niște hamsteri cu adevărat adevărați de Voicu Bojan este o cărțulie simpatică ce cuprinde o serie de povestiri despre hamsterii familiei. Cu nume simpatice și cu niște personalități pe măsură, mustăcioșii care au fost prietenii copiilor Bojan învață să scrie, evadează mai ceva ca în Shawshank Redemption, sunt specialiști în mâncăruri sănătoase sau devin cei mai buni prieteni cu bunicii sau vecinii. Cartea mi-a amintit de hamsterii pe care i-am avut în facultate, Pudding și Charlotte, două fetițe afurisite, dar tare dragi mie. Nu e nicio clipă fără o pisică de David Grossman este o poveste simpatică despre o pisică galbenă cu ochi albaștri, care a apărut în visul tuturor copiilor de la grădiniță și apoi și-a făcut apariția în viața lor. O carte drăgălașă rău, mai ales datorită ilustrațiilor, pentru micul cititor. Elantris de Brandon Sanderson a fost prima mea întâlnire cu autorul și mi-a plăcut mult: construcția personajelor, politica și religia din universul creat, structura orașului Elantris, dar și felul în care este percepută magia.  Am apreciat că există un personaj feminin puternic, nu doar pentru că e frumoasă, ci pentru că dă dovadă de inteligență și logică. The Hope of Elantris de Brandon Sanderson e o povestire scurtă, iar acțiunea are loc în paralel cu un eveniment important din volumul Elantris. Accentul se pune pe un Seon și pe acțiunile acestuia și mi-a plăcut să-l reîntâlnesc în această povestire. Volumul 2 din seria Kepler62, Numărătoarea inversă, de Pasi Pitkanen, Bjorn Sortland și Timo Parvela a fost o surpriză plăcută pentru mine. Primul volum nu mi-a plăcut deloc - mi s-a părut scris stângaci, lucrurile se întâmplă din pod și nu m-am conectat deloc cu personajele. Volumul 2 introduce un personaj nou, pe Marie, fiica unui bogătaș, o copilă singuratică și cu o pasiune nesănătoasă pentru arme. Deși povestea ei se leagă cu povestea lui Ari și Joni, personajele din primul volum, mi s-a părut mult mai interesantă și mai bine scrisă și acum chiar sunt curioasă cu ce se continuă această serie. Povești despre speranță de Mihai Mănescu e un volum foarte trist, dar totodată bine închegat pentru micul cititor. Prin intermediul celor câteva povestioare scurte, autorul prezintă realitatea copiilor ce suferă de boli incurabile, felul în care aceștia sunt văzuți de cei din jur, dar și modul în care copiii încearcă să vadă viața dincolo de efemeritatea sa. Mi-a plăcut foarte mult povestea ariciului Virgil, care e foarte bolnav și-și pierde țepii, dar un suflet bun îl acceptă așa cum e, fără a ține cont de aparențe. Cum am devenit vărjitor. Din carnetul unui explorator de Alexandru N. Stermin a fost genul de carte pe care am parcurs-o cu sufletul la gură. Deși multe din informațiile prezentate despre floră și faună îmi erau deja cunoscute (eu fiind medic veterinar), m-am simțit din nou copil, descoperind lumea din jurul meu. Autorul are un stil foarte plăcut de a prezenta lucrurile pentru micul cititor, iar seria de curiozități, cum ar fi istoria unor anumite plante galbene din Transilvania și cum acestea pot „prezice” trecutul, dar și mica lecție despre de ce unele animale au ochii în față și altele în lateral, îndeamnă cititorul să sape mai adânc și să se informeze cât mai mult. Foarte frumos, informativ și acaparator volumul, cu siguranță o carte pe care trebuie să o aibă orice copil ce descoperă fascinanta lume a florei și a faunei. Ultimii dinozauri. Piticii și uriașii din Insula Hațeg de Cristian Ciobanu este acel gen de carte ce te surprinde prin cât de succint poate prezenta niște informații și cât de frumos se îmbină textul cu ilustrațiile. Adevărul este că habar nu aveam despre Insula Hațeg - ce a existat acum foarte mult timp pe locul României actuale - despre faptul că am avut dinozaurii „noștri” și o bună parte dintre aceștia erau endemici. Insula Hațeg e un fel de Galapagos despre care nu se știe prea multe - de altfel, acesta este volumul care mi-a adus la cunoștință despre existența unui astfel de loc, fie și cu mii de ani în trecut. Cu siguranță voi vizita geoparcul Hațeg și recomand cu cea mai mare căldură volumul atât cititorilor mici, cât și adulților. E pur și simplu uimitor.   Volumului Imposibil de Sarah Lotz i-am dat DNF pag. 170. M-a plictisit acțiunea, deși se întâmplă lucruri. Nu m-am lămurit cu direcția în care se îndreaptă povestea. Nu îmi pasă în mod special de protagoniști și nici nu pot spune că m-au atras cu ceva până acum. Limbajul pe alocuri e vulgar și nu din cauza înjurăturilor. Per total, mi se pare că se trage mult mâța de coadă și povestea e lungită din considerente care nu o fac sub nicio formă alertă. Pământul făgăduinței de Erich Maria Remarque m-a surprins prin lejeritatea scriiturii. De data aceasta, povestea se desfășoară pe pământ american, unde cititorul urmărește un imigrant de origine germană, persecutat în țara sa pentru faptul că este evreu.  Ajuns în state, acesta, datorită unor cunoștințe pe care le reîntâlnește aici, încearcă să-și construiască o viață în acest loc străin, dar inima, mereu trădătoare, îl îndeamnă să privească spre Europa, să spere că războiul va lua sfârșit și că se va putea întoarce acasă. Remarque introduce tot felul de personaje și oferă complexitate lumii imigranților și e mare păcat că aceasta, fiind una dintre ultimile cărți ale autorului, este neterminată. Radio Popov și copiii uitați de Anja Portin este o carte ce m-a făcut să trec prin o multitudine de stări. De la supărare și chiar furie, la înduioșare și speranță.  Povestea se axează asupra unui băiat care este efectiv uitat de tatăl său, care pleacă în delegații lungi, lipsește cu săptămânile, timp în care băiatul nu are nici mâncare, nici bani, nici curent sau un adult responsabil care să aibă grijă de el. Totul se schimbă când o femeie misterioasă îi oferă un ziar, iar de aici, băiatul descoperă că nu este singurul copil uitat și că poate face ceva în privința asta. Daniel Martin de John Fowles e genul de carte unde lălăiala cu povestea are un rost - e vorba de un grup de prieteni care au terminat la Oxford (acțiunea având loc prin anii 60-70) Se pune accent pe Daniel Martin, care a devenit scenarist și pe relația acestuia atât cu fosta soție, cât și cu sora acesteia, dar și cu cel mai bun prieten al său.  E plăcut să reîntâlnești lentoarea aia specifică unor clasici, când se întamplă trei chestii importante, dar între ele alte o mie mai puțin, dar care subliniază foarte bine atmosfera și conturează personajele. Acestea au fost lecturile primei luni din vară. Voi ce ați mai citit?